Poemul de sâmbătă 13, dar multiplu

Azi e o zi importantă din motive diverse. În primul rând pentru că e 4 iulie şi pentru că e 4 iulie se întâmplă mai multe, aşa că vor fi şi mai multe poezii.

1. prima e obligatoriu cu/despre o bicicletă, pentru că azi e prima zi din Turul Franţei 2009. Cred că cea mai potrivită ar fi Portretul Doamnei B. [Începe aşa: Dulce bicicletă cu ochii albaştri,/Roţi cu spiţe ai în loc de fiaştri]. Mai găsiţi şi altele aici.

2. dar azi e 4 Iulie, aşa că la pds aş trece şi America lui Walt Whitman, mai ales că fragmentul din înregistrarea audio sună neverosimil. Poezia e scurtă:

Centre of equal daughters, equal sons,
All, all alike endear'd, grown, ungrown, young or old,
Strong, ample, fair, enduring, capable, rich,
Perennial with the Earth, with Freedom, Law and Love,
A grand, sane, towering, seated Mother,
Chair'd in the adamant of Time.

3. dar pds-ul ăsta are numărul 13, aşa că o să trec aici o poezie a unui nenorocos la care eu ţin foarte mult [am ales-o şi pentru că eram datoare cu o poezie despre tramvai.]

Constant Tonegaru
Noi doi

Sufletul meu era senin ca dimineaţa,
dar când mâna am vrut să întind
mi s-a întâmplat la fel ca-n faţa unei oglinzi:
chipul din fund n-am putut să-l cuprind.

Stătea picior peste picior şi fuma o ţigară
scuturând scrumul blazat de atâta monotonie,
ultimele roşcove atârnau ca nişte limbi de dulăi
plictisiţi c-au fost prost imprimaţi pe vreo litografie.

Dincolo de peluze un visător oarecare
poate la cine ştie ce mansardă în ritmul vieţii banal
asculta la gramofon un cântec samoez
privind tramvaiele albastre cu troleu pentagonal.

Eram noi doi: Eu şi cu Mine,
pe urmă de atâta plictiseală ne-am certat,
apele erau calme şi nimeni în parc
afară de roşcove, încât l-am scuipat.

(din volumul Plantaţii, 1945)

Zâmbetul de împrumut

Mă gândeam să nu scriu despre cartea asta pentru că oricum e imposibil de găsit prin alte locuri. Dar am fost ieri la un vernisaj şi m-am răzgândit, pentru că prezentarea expoziţiei a fost făcută de Alexandra Titu. Sper că Experimentul în arta românească după 1960 a avut mai mulţi cititori decât proza ei.

A publicat trei romane, eu l-am citit doar pe cel mai recent, care are un titlu [Viţelul cel gras. Romanul viţelului şi al umbrei] uşor anacronic pentru aceste vremuri aparent interesate mai ales de autoficţiune, minimalism şi mizerabilsm. Dar e unul perfect pentru o carte care face nenumărate trimiteri intertextuale. Fiecare nou capitol [sau fiecare povestire?] e precedat de o imagine bine aleasă, sunt reproduse mici detalii din lucrări de artă plastică (antică şi contemporană), iar acestea adaugă textului noi semnificaţii. Fiecare capitol poate fi citit independent, poveştile nu au legătură una cu alta. Doar povestea viţelului [care va fi sau nu tăiat] se amestecă mereu printre celelalte. Nu-s mari desosebiri între sacrificiul animal şi fragilitatea destinului uman.

În definitiv scenariile istoriei nu sunt multe, ni se spune. Nu pentru oricine se va tăia viţelul cel gras, pentru unii e numai bună carnea măcinată, cumpărată de la alimentara, aşa cum va fi pentru bătrâna care fuge de la azil şi, pe furiş, fără să o vadă cineva, reintră în casa în care locuise o viaţă întreagă. La înmormântarea ei nu va fi sacrificat nici un animal, vieţile celor ca ea aproape nu contează.

Interesant e că în notele de subsol (nu prea numeroase, ce-i drept) se explică posibilului cititor de peste timp semnificaţia unor termeni, dar aceştia sunt legaţi doar de anumite emisiuni tv, sau anumite evenimente importante pentru noi, cei de azi, dar probabil insignifiante pe scara istoriei, şi mă gândesc aici la mineriade, mineri şi liderii lor.

Alexandra Titu reuşeşte să construiască poveşti foarte bine închegate, iar unele personaje sunt de neuitat. Ochiul criticului de artă se simte în atenţia pentru detalii, dar şi în puterea de a construi adevărate tablouri. Pentru cititor e foarte uşor să vadă desfăşurându-i-se prin faţa ochilor întâmplările, personajele, peisajele, dar şi stările sufleteşti, şi cele ce nu se văd, dar sunt foarte bine prinse în cuvinte.

Mai ales unele personaje feminine sunt de neuitat. Iată un fragment: „Era un râs familiar. Josefina îngheţase cu mâna pe colţul genţii, privind stupefiată personajul grotesc-feminin, înfăşurat într-o manta cauciucată muncitorească. De sub gluga imensă se prelingeau pe lângă faţă şuviţe într-un galben chimic, ţipător, dincolo chiar de vulgaritate. Faţa umflată, era fardată la fel de grotesc.(…) Ploaia amesteca toate aceste substanţe pe obrazul tumefiat, şi brăzdat de mari riduri de expresie. Un chip de clovn funerar, de vampir alcoolic şi de cerşetor vicios şi cinic. Dar un chip familiar. Cerşetoarea – prostituată, desigur – înhăţase, la rândul ei, o bucată de geantă, trăgând-o decisă de sub celelalte gunoaie, şi stătuseră o clipă amândouă, înfruntându-se şi mârâind ca două animale de pradă, convertite la explorarea gunoaielor şi la devorarea cadavrelor, unite fizic (spaţial) de geanta sfâşiată, care le separa, până la furie, în mizerabilele lor suflete din acel moment de înfrângere totală.” Duelul dintre cele două femei, Josefina şi mama ei, mi se pare a fi imaginea cea mai bine construită din toată cartea. Bătrâna îşi doreşte să moară în casa ei, iar felul în care reuşeşte să-şi împlinească această ultimă dorinţă e impresionant. Purtând zâmbetul mătuşii Eliza*[o mătuşă mutată definitiv în cimitirul din Ghencea; sper că i-am reţinut bine numele], le înfruntă pe toate. Revolta ei nu e îndreptată doar împotriva celor care o dăduseră prima dată afară din casă, ci şi împotriva noilor proprietari, care vopsiseră Cupidonul în roz. Dar fiecare poveste are cel puţin un personaj de neuitat, de la nebunul din Ferme în conservă, până la Epsilon din Intrus în Paradis.

Cartea se citeşte uşor, tocmai pentru că e alcătuită din poveşti. Dar lectura nu e una facilă. E o carte care vorbeşte despre traumele noastre, despre vechiul regim, despre noul vechi regim, despre mituri, demitizări şi sacrificii. Dar, într-o lume care nu mai crede în nimic, şi sacrificiile devin inutile.

*e nevoită la un moment dat să poarta placa ei dentară; of, paginile acelea sunt îngrozitor de bine scrise.

Alexandra Titu, Viţelul cel gras. Romanul viţelului şi al umbrei, Marineasa, 2008

Bloguri noi

Sunt câteva noutăţi în blogroll. În primul rând Ruxandra Cesereanu s-a mutat pe wordpress, la fel şi capricornk13. un cristian şi-a împărţit blogul în bucăţi [le găsiţi la oficiale]. Tot acolo găsiţi blogul celor de la Cartea de nisip, al lui Emilian Galaicu-Păun şi al lui Igor Mocanu.

Am descoperit şi un blog care prezintă tatuaje livreşti: Literary Tattoos, dar am dat şi de o istorie a lor.

Pentru cei care-şi doresc lucruri mai liniştite: O silencio dos livros, dar şi un cititor: Literaturism.

Prea calm, clar, sau nu?

Ce urmează nu-s însemnări despre o carte, ci un fel de explicaţie, un răspuns la o întrebare pe care mi-am pus-o singură: de ce nu o pot termina? Poate cineva o să-mi dea un imbold să citesc mai departe, deşi nu cred că asta caut, nu caut nimic de fapt.

Prezentarea editurii sună aşa: Amintiri din copilărie. Cu o singură precizare: băiatul, un evreu polonez, trăieşte într-un lagăr din Siberia şi nu ţine minte să fi cunoscut vreodată o viaţă mai blândă. Şi totuşi, în ochii lui încap frumuseţea, curajul, admiraţia, prietenia, mici bucurii inocente, cum ar fi procurarea unui tricou de marinar, sau mari bucurii, ca tăinuirea unei Biblii. Iar când mama lui găseşte un leac simplu ca să-l scape de frica lui Stalin, Petia e pus pe fapte mari. Sfatul criticului: Faceţi-vă din timpul care trece şi din suferinţă aliaţi, nu duşmani. Întocmai ca băiatul din carte.

Povestea e clară şi limpede, la fel şi stilul. Am senzaţia că toate întâmplările rămân cumva exterioare, sunt privite de la distanţă, sunt neînţelese de copilul care nu cunoaşte altă lume şi de aceea cea în care se află i se pare suportabilă. Ori mie tocmai asta mi se pare îngrozitor: că toate par suportabile şi nu vreau să citesc aşa ceva.

Mai bine trec aici un text al lui Octavian Soviany din cărticica Marii oameni ai revoluţiilor [producţie un cristian] şi termin discuţia.

iosif vissarionovici stalin
V-am învăţat
ce e frica şi neputinţa,
şi m-am prăbuşit în ţărână.
Am fost un om de oţel,
puternic ca o combină sovietică
şi m-am prăbuşit în ţărână, cu
mâinile desfăcute ca nişte
vâsle de os.

Acum nimănui
nu-i mai e frică de
mine, degeaba le spun
că eu am fost stalin,
că femeile simple-mi ţineau
fotografia în
Evanghelie.

Dumnezeule,
am vărsat
atâta sânge
degeaba.

Piotr Bednarski, Zăpezile albastre, traducere de Carmen Luiza Săvescu, Humanitas, 2008

Poemul de sâmbătă 12

SGB e avocat, dar de obicei poartă cu el o mutră de infractor. Nu suportă blogurile, dar are unul. Spune că nu e bodyguardul nimănui, dar de cele mai multe ori se comportă de parcă ar fi. I-a apărut o carte, pentru că a câştigat un premiu. Câteva fragmente pot fi citite aici. Primul text e interzis pudibonzilor; calvar tango am vrut să-l aleg pentru pds-ul ăsta, dar m-am gândit să aleg altceva; oricum, poeziile cele mai bune sunt mult prea lungi pentru a sta eu să le copiez la ora asta. Până la urmă am ales o poezie care se potriveşte acestor zile.

Stoian G. Bogdan
Toţi murim egal

dar dl Teo moare chiar acum.
Nu-i mare scofală
şi n-aş scrie despre asta
dacă n-aş şti că-i ateu.
Iar pentru noi ateii moartea
nu vine cu limuzina,
nici nu e poarta spre fericirea
sau osânda veşnică.

Fiecare privire parcă îngroaşă o părere de rău
Cu fiecare expiraţie ar vrea să împrăştie o parte din el
Cu ştreangul la gât alunecă încet-încet
în amintire

Ştie c-acelaşi vierme îi va mânca
şi din carne
şi din conştiinţă
în pământul unde mai devreme sau mai târziu
îl vom pune deoparte -
şi-un zâmbet îi înţeapă fălcile.
Bravează. Ce-ar putea face?

Priveşte-n sus şi-ar vrea să fie
măcar un iad undeva acolo,
să-l soarbă şi pe el.
Dar nu-i.
Doar câţiva nori de ploaie
şi-un avion.

Moartea lui îmi aminteşte de moartea mea
şi moartea mea îmi aminteşte că
eu scriu poeme când aş putea fi
fericit.

Poveşti din Târg

Să povestesc şi eu cum a fost la Bookfest. Dar iar gândesc fragmentar şi nu e ora de vină, ora-i numai bună [profit de ocazie pentru a-mi cere scuze celor care, în zilele în care eram la târg, m-au sunat dimineaţa, înainte de a îmi bea cafeaua; înainte de cafea totul e imposibil, nu are sens să-mi spuneţi unde şi de câte ori trebuie să schimb metroul, pentru că la ora aia nici nu ştiu cum arată animalul respectiv; dar după cafea lucrurile se rezolvă de la sine; serios, mai bine mă sunaţi la 3 noaptea, decât la 10 dimineaţa].

Nici nu ştiu ce să zic mai întâi. O iau sistematic:

1. trenurile cu care am călătorit au fost foarte civilizate, n-aş putea spune acelaşi lucru despre unii călători

2. cea mai urâtă clădire pe care am văzut-o: Casa Scânteii [pentru simplul motiv că pe lângă monstruozitatea aia vizibilă din spaţiu n-am avut ce să caut, dar simplul gând că e acolo îmi dă frisoane]

3. Bucureştiul seamănă cu noi toţi, cu bune şi cu rele

4. cine spune că e oribilă Gara de Nord n-a văzut gara din Timişoara

5. cred că Ionuca are troleibuzul ei personal, pentru că la mine n-a vrut să vină nici de frică

6. în prima seară, târziu de tot, când ne-am liniştit, uRMa a venit lângă mine şi aşa, pe întuneric, a început să mă studieze; nu ştiu dacă şi-a dat seama că şi eu făceam tot cam aşa ceva; şi am ajuns la concluzia că seamănă cu pisica pe care am văzut-o pe o terasă din Cluj [când am fost la lectura din Insomnia, despre care o să povestesc eu cândva, într-o zi sau într-o noapte, încă nu m-am hotărât]

7. n-am fost la nicio dezbatere de la Bookfest, pentru că niciuna nu a fost la ora anunţată iniţial

8. am fost la USR când s-au dat premiile, deşi ştiam numele premianţilor [nu m-am bucurat pentru niciunul]; dar a meritat, i-am reîntâlnit pe Ştefan Manasia şi pe Rareş Moldovan [îi asigur pe cei de la USR&TVR că el e în fotografia alăturată]

9. ca de obicei, tot la terase a fost cel mai frumos

10. pe partea mea de blogosferă sunt doar oameni minunaţi, mă bucur că pe unii dintre ei am reuşit să-i întâlnesc

11. mi-am cumpărat mai multe cărţi decât mi-am propus iniţial, dar am şi primit vreo câteva [şi la asta chiar nu mă aşteptam, aşa că spun din nou mulţumesc]

12. de data asta am stat mult de poveşti cu Mihail Vakulovski; am cumpărat şi cartea [Fraţii Presniakov, Ucide arbitrul], tradusă de el şi de Alexandru Vakulovski

13. de ce la Vinea o carte avea două preţuri şi de ce exact exemplarul pe care-l vroiam eu era mai scump?

14. o întâmplare frumoasă: Adam J. Sorkin, în standul de la Vinea, răsfoind diverse cărţi; la un moment dat, printre ele, l-a descoperit cu bucurie, pe Dan Coman, în carne şi oase.

15. dacă stau bine să mă gândesc, doar la încă două lansări am fost de la început până la sfârşit

SGB, Chipurile

Diana Geacăr, Frumuseţea bărbatului căsătorit [prezentată de Cristina Ispas]

16. lansarea lui Daniel D. Marin era să o ratez din motiv de cafea băută pe îndelete; din fericire am ajuns la partea cea mai vie, cea de la terasă

17. la Paralela 45 au apărut câteva cărţi de poezie cel puţin importante:
Arthur Rimbaud - Une saison en enfer /Un anotimp în infern
Arthur Rimbaud - Les Illuminations / Iluminaţiile
Georg Trakl - Sebastian im Traum / Sebastian în vis
Umberto Saba - Il canzoniere / Canţonierul
Giuseppe Ungaretti - Vita d’un uomo / Viaţa unui om
Trebuie să-mi caut în primul rând italienii, Rimbaud şi Trakl am în alte ediţii

18. la Vinea ar fi trebuit să apară şi nişte ruşi, traduşi de Leo Butnaru, dar eu parcă nu i-am văzut

19. aştept seria de poezie promisă de cei de la Art, pe la începutul anului; sper că nu s-au răzgândit

20. standul meu favorit: Curtea veche [pentru Bolano, Sorokin şi plata cu cardul]

Pe ce am dat banii

Nu am acum timp de poveşti despre târgul de carte, poate mâine. Trec aici doar lista cu cărţile noi. Majoritatea-s cumpărate, unele-s primite [mulţumesc mult!]

Roberto Bolano, Târfe asasine, Curtea veche
Fraţii Presniakov, Ucide arbitrul, traducere de fraţii Vakulovski, Art
William Saroyan, Comedia umană, Rao
Jose Eduardo Agualusa, Vânzătorul de trecuturi, Leda
John Updike, Gertrude şi Claudius, Paralela 45
Dan Gulea, Domni, tovarăşi, camarazi. O evoluţie a avangardei române, Paralela 45
Diana Geacăr, Frumuseţea bărbatului căsătorit, Vinea
Andra Rotaru, Într-un pat sub cearşaful alb, Vinea
Cristian Popescu, Caiet de citire şi de caligrafie, Vinea
Gelu Diaconu, Antipoeme, Vinea
Richard Wagner, Cretă neagră, Paralela 45
Rolf Bossert, Stau pe treptele vântului, ICR
Constant Tonegaru, Plantaţia de cuie, Vinea
Kazuo Ishiguro, Nocturne, Polirom
Vladimir Sorokin, Kremlinul de zahăr, Curtea veche
Cosmin Perţa, Bocete şi Jelanii, Biblioteca de poezie
Ofelia Prodan, Ruleta cu nebuni, Vinea
Stoian G. Bogdan, Chipurile, Cartea românească
Daniel D. Marin, l-am luat deoparte şi i-am spus, Brumar

Le-am văzut, le-am comandat şi vor sosi în curând:
Kerouac, Vagabonzii Dharma, Polirom
Kerouac& Burroughs, Şi hipopotamii au fiert în bazinul lor, Polirom
Florin Manolescu, Mentaliştii, CR
Şerban Anghene, Viaţa unui şef de departament, CR

Mai vreau şi câteva cărţi de la Brumar, dar nu le-am luat de acolo, le voi lua de aici:
Lucian P. Petrescu, Dezorbirea
Mihai Vieru, Shinobi
Michel Martin, nu ştiu ce titlu are

Marché de la poésie

De la corespondentul nostru foarte special de la Paris, Raluca [mii de mulţumiri]
__________________

Ieri m-am întors cu soţul meu de la Paris unde am participat, după cum ţi-am spus, la lectura organizată de ICR şi revista Confluences poétiques. Am vrut să evităm aglomeraţia de duminică seara legată de Fête de la musique şi am avut dreptate.

Pe scurt deci, ca să-mi ţin promisiunea, o prezentare a evenimentului.

27ème édition du Marché de la poésie

Poetul e o specie care se încăpăţînează să nu dispară

Am plecat vineri dimineaţa, zi frumoasă, soare cu dinţi. Normal, căci eu consider că începînd cu februarie vine vara şi începînd cu iunie vine iarna. Prietenii care ne-au găzduit ne-au spus că putem ajunge cînd vrem noi, dar că ei sunt acasă începînd cu ora şase. Şi aşa am realizat primul nostru miracol: am călătorit lejer, cu două bagaje de mînă, care ne-au permis să deambulăm în toate librăriile noastre preferate, dintre care cea mai tare e Compagnie, ocazie de delicioase cheltuieli.

Sîmbătă frig şi ploaie. Prevederea nefiind una dintre calităţile mele, în bagajele mele minunate se aflau cîteva tricouri, dar nici un pulover. Aşa că strumpful acela albastru, rebegit şi tremurînd ca varga din public eram eu. Ajunsă cu puţin înainte de ora 15:00, momentul anunţat al lecturii publice a celor 3 poeţi români, am descoperit cu uimire că nu era organizat mai nimic, plus că în ziarul cu programul pe care îl cumpărasem, pentru ora respectivă anunţau o chestie cu poeţii polonezi. Moment de panică. M-am înşelat!!! De ora, de zi, de locaţie! M-am liniştit cînd am auzit vorbindu-se româneşte în jurul meu şi mi-am zis că programul lor e o păcăleală şi ultimul newsletter pe care l-am primit de la organizatorii evenimentului avea dreptate. Pe urmă i-am identificat şi pe Claudiu Komartin şi Răzvan Ţupa şi am intrat în starea «avem puţintică răbdare». Am avut nevoie căci lectura a început cu vreo jumătate de oră mai tîrziu.

Cum evenimentul era organizat de ICR şi de revista anuală «Confluences poétiques» care în nr 3 conţine o antologie foarte faină de poezie română contemporană, Magda Cârneci a fost cea care i-a prezentat pe cei trei ca fiind reprezentanţi ai «generaţiei 2000». Claudiu Komartin s-a servit de prezentarea asta pentru a preciza ca generaţia e numită aşa din cauza faptului că sunt 2000 de poeţi. Simpatic. Mi-a venit să-i cer lista exhaustivă, dar oricum nu era nimic prevăzut pentru un dialog cu publicul. Din păcate în prezentarea Magdei Cârneci s-a strecurat o eroare: poeziile citite nu fac parte deloc din antologie, cum a afirmat ea. Primo, Răzvan Ţupa şi Ana Maria Sandu nu figurează şi secundo, Claudiu Komartin a citit poezii din ultimul lui volum «Un anotimp în Berceni» iar în revistă apar alte poezii. Deci traducerile erau toate inedite în franceză. Fain. Păcat însă că nimeni nu s-a gîndit sa prezinte şi traducătorul, munca acestuia/acesteia fiind remarcabilă.



Claudiu Komartin a citit primul. Îi cunoşteam vocea de pe CD (Circul domestic) şi am rămas impresionată să retrăiesc aceeaşi emoţie şi în varianta franţuzească. Cît timp a aşteptat să-i vină rîndul, mi s-a părut nemulţumit sau dezamăgit, mi-a fost imposibil să identific motivul. Cîteva dintre «Poemele cu tătuca» şi «Black butterfly» au fost citite într-o franceză foarte cursivă.







A urmat apoi Ana Maria Sandu. Din păcate, nu am reuşit să înţeleg din ce volum făcea parte fragmentul de poem în proză pe care l-a citit, cel cu copila care asistă la transformarea mamei în amanta unui minunat italian, numit Antonio. Să fie din «Amintirile unui Chelbasan» ? Cînd oi mai ajunge la Bucureşti, am să caut ce a publicat ea prin librării. Sau poate că mă încumet să cumpăr pe internet, în ciuda taxelor de transport.






O apariţie neprevăzută: cea a lui Luis Mizon, directorul revistei CP. Am fost surprinsă de puternicul lui accent spaniol. Mi-a plăcut ce a zis despre persistenţa, vigoarea şi diversitatea poeziei contemporane. Toţi cei care nu contenesc să anunţe că moartea poeziei e iminentă se pare că s-au înşelat căci poeţii sunt o specie ce se încăpăţînează să dureze. Spre marea mea bucurie.



Last but not least: Răzvan Ţupa. Cel mai dezinvolt dintre toţi, în ciuda faptului că franceza îi venea ca un costum mult prea strîmt. Ne-a marturisit că i-ar fi plăcut să ne încălzească puţin cu nişte glume. Şi pe urmă, fără nici o tranziţie, ne-a explicat ce au în comun francezii şi românii. Nişte preşedinţi care nu dau două cepe degerate pe intelectuali (preşedintele Băsescu ar fi afirmat recent că în România sunt prea mulţi filosofi. Mă întreb în comparaţie cu ce? cu bicicliştii, consumatorii, vegetarienii?) Românii au chicotit, franţuzoaica de lîngă mine a cam înţepenit, cred că nu a ştiut cum să o ia. Nici el nu a zis din ce volum fac parte poeziile, sau poate ca a zis dar am fost bruiată de zgomotul propriilor dinţi clanţănitori. Am tras concluzia că din «Corpuri româneşti», că doar nu o ţinea degeaba în mînă. Mi-ar fi plăcut la nebunie să fi animat el lectura asta publică. Am o intuiţie că ar fi fost foarte fain.

Una peste alta a fost fain, publicul entuziast, toţi fani declaraţi. Cum pe urmă nu era organizat nici măcar un moment minuscul de autografe, am purces la descoperirea standurilor editurilor de poezie. Prima impresie: imens de multe ! Plus că nu mă aşteptam să fie aşa de multă lume la tîrg, mai ales că vremea nu era extraordinară, însă pasionaţii de poezie sînt oameni motivaţi.

Cum nu aveam nici o listă de «must have» cu mine, nu mi-a mai rămas decît să mă descurc singură facînd apel la minunata mea intuiţie, că doar nu era să plec cu mîna goală. De obicei, reacţia mea e că atunci cînd oferta e prea mare, mă blochez şi nu mai aleg nimic. Aşa că strategia pe care am pus-o la punct a fost să mă orientez în funcţie de criterii foarte raţionale precum numele editurii, titluri, format (nu-mi plac cărţile în format mare), caractere (sînt capabilă să nu cumpăr o carte dacă nu îmi place caracterul de imprimerie), argumentul hotarîtor fiind impresia pe care mi-o lasă o răsfoială superficială, dar mai întîi trebuie să mă simt motivată să răsfoiesc o carte. Chiar în faţa scenei unde a avut loc lectura românilor era un stand cu poezie poloneză. Mi s-au lipit de mînă: Jacques Burko «Certidoutes», Tadeusz Rosewicz «Inquiétude», Jerzy Ficowski «Tout ce que je ne sais pas» (sur l’envers des tableaux je peins /le dos des paysages les arrières des couleurs) şi o antologie «Trois poètes polonais: Maciej Niemiec, Jacek Podsiadlo, Tomasz Rozycki».

Escală la Cheyne éditeurs unde, surpriză, în ciuda faptului că am ajuns super post festum, am mai găsit-o pe Linda Maria Baros care semna exemplare din ultimul ei volum «Autoroute A4 et autres poèmes ». Am cumpărat volumul pentru a profita de această ofertă excepţională, în ciuda faptului că îl comandasem deja la libraria mea favorită din Lyon şi ştiu ca mă aşteaptă. Am o idee deja cui o să i-l fac cadou. Nu m-am putut abţine să nu-mi iau şi un turc Fazil Hüsnü Daglarca «L’oiseau à quatre ailes» şi un francez Jean Pierre Siméon «Lettre à la femme aimée au sujet de la mort» Prix Max Jacob 2006 (qu’on/nous laisse donc/seuls face à l’énigme oui/hommes seuls avec leur souffle/leur prière de peu mariant/les corps à la nuit/amoureuse).

Haltă la o editură cu un nume delicios: Le temps des cerises. Cunoscută pentru angajamentul ei profund în favoarea ideilor de stînga. Cea mai capitalist organizată pentru a permite consumatorului de poezie să profite de oferta lor: plata cu cardul (nu cred ca erau mulţi care să se laude cu serviciul ăsta) şi în plus au şi un site de unde poţi cumpăra în direct (excepţional în Franţa, căci librarii sînt intermediarii privilegiaţi şi mi se pare ok, însă în condiţiile în care poezia e atît de prost distribuită, ideea asta mi se pare foarte eficace). Am plecat cu Maram al-Masri (nascută în Siria) «Les Âmes aux pieds nus- composé de portraits de femmes victimes de violences» - bulversantă şi foarte poetică, o antologie bilingvă spaniolă-fr «Cinq femmes poètes d’Amérique latine aujourd’hui» (ce dacă nu ştiu spaniolă m-a convins textul de pe coperta IV «sensibilité à la violence du monde et une écriture au service de l’intime»), altă ediţie bilingvă a anarhistului american Jack Hirschman «Arcanes» şi un Vladimir Maïakovski «Ecoutez si on allume les étoiles».

De la un stand care era şi anticariat mi s-a lipit de mînă o antologie a poeziei daneze contemporane (1920-1970) apărută la Gallimard în 1975 şi am incheiat cu editura Seghers unde iar am avut noroc şi l-am prins pe poetul Pierre Maubé care semna antologia «L’année poétique 2009». Lui îi acord premiul pentru cea mai frumoasă dedicaţie: «par delà et au cœur de l’effusion des lettres, de l’horizon de l’alphabet et des latitudes linguistiques, bon voyage en poésie d’aujourd’hui !». În afară de poemele prezentate (un poet - o poezie) şi un dosar «poeţi belgieni contemporani», antologia e o mină de informaţii foarte utile şi preţioase despre revistele de poezie, siteuri internet, edituri etc. În sfîrşit o publicaţie care încearcă după puteri să ofere cititorului şi amatorului de poezie o vizibilitate asupra acestui segment cultural.

Acestea fiind cumpărate şi fiind şi în posesia unei broşurele cu toate editurile prezente şi coordonatele lor (adresa, site internet, nume de colecţii, numar de publicaţii etc), am constatat că mi-am depăşit bugetul alocat tîrgului de poezie cu 100% şi m-am oprit aici cu cheltuielile. Şi mi-am promis să nu mai intru într-o librărie pînă cînd nu voi fi citit măcar jumate din tot ce am cumpărat.

Ai mînă liberă să reproduci ce vrei din mailul meu.

Pe curînd,
Raluca

Poemul de sâmbătă 11

Iar sunt singur pe aici; dacă m-am descurcat prima dată, sigur va fi bine şi acum. Pun aici* nişte poezii care pe asta plecată de acasă o obsedează de când le-a citit prima dată, adică din secolul trecut. Poemele-s din Cinci.

Bogdan Ghiu
Poem
Vine ceva şi se lipeşte strâns de mine -
este comparaţia cu altceva,
la fel de singură
şi de rănită.

Poem
Mă gândesc acum la un poem de dragoste
aşa cum mă gândesc la tine.
Elegia de-a nu putea să mi-l reprezint,
elegia de-a nu putea scrie nici măcar DESPRE el.

Poem
Mă apăr de ceea ce
mă înconjoară
şi scriu un poem debil pe care îl părăsesc.
______

*post programat

Ne vedem la Bookfest

Se pare că astea-s cuvintele la modă în ultimele zile. Joi voi fi în Bucureşti. M-am tot uitat pe site să văd ce se anunţă şi se anunţă multe lucruri interesante.

În materie de proză cred că doar două cărţi îmi voi cumpăra:

Roberto Bolano, Târfe asasine, Curtea veche
Fraţii Presniakov, Ucide arbitrul, ART/lansare: joi, ora 15, stand B 03, invitaţi: Mihail Vakulovki, Mitos Micleuşanu, Laura Albulescu

Oferta Polirom e imbatabilă [Burroughs, Kerouac &co], dar cred că voi da nişte bani în plus, numai să-mi vină cărţile acasă.

Chestii la care vreau să ajung:
joi
Decernarea premiilor USR pe anul 2008 va avea loc joi 18 iunie 2009 la ora 18 la sediul Uniunii din Calea Victoriei nr 115. Ceremonia NU va avea loc la Tirgul de Carte cum s-a anuntat initial.

vineri

Ofensiva poeziei tinere, moderatori: Igor Mocanu & Teodor Dună, Forum, ora 20:30 /Organizator : Time Out

sâmbătă

Premiile Literare – La ce bun? (coord.& moderator Florina Pirjol) Agora, ora 17/Organizator : Time Out

Despre poezie nu ştiu exact ce să zic, sunt foarte multe lansări [aştept sfaturi]. Eu aş vrea să ajung la:

SGB, Chipurile, Cartea românească [vineri, ora 17.30]
Daniel D. Marin, l-am luat deoparte şi i-am spus, Brumar [vineri, ora 13]
Diana Geacăr, Frumuseţea bărbatului căsătorit, Vinea [sâmbătă, ora 18]

Să nu uit: pds-ul e programat, deci treceţi sâmbătă pe aici, aşa, mai pe la prânz.

Poveste restantă. Poemul meu

La Street Delivery a fost lume multă şi o primă zi friguroasă. Seara, când am ajuns acasă şi am dat drumul la apa rece, mi s-a părut caldă. A doua zi a plouat. A treia zi a fost ziua cu poezia, adică s-a scris poezie sub ochii clientului.

Nu vreau să trec niciun poem în întregime, doar vreo 2 versuri din fiecare, cât să fie aproape unu', adică poemul meu.

Stăm faţă în faţă
Între noi un poem.
(Marin Mălaicu Hondrari)

dar eu nu ştiu ce gândesc
nici nu ştiu ce gândeşti
(Cristina Ispas)

şi într-o dimineaţă, când tocmai îmi trăsesem
pleoapele peste ochi ( deh, odihna dinaintea ţigării)
(Dan Coman)

Foile pe care scriem sunt luate de vânt şi rămânem noi faţă în faţă
(Răzvan Ţupa)

sunt un zgomot alb
filtrat prin aerul cald al zilei
(Alex Potcoavă)

dar până la urmă asta e tot
şi e destul!
(Moni Stănilă)

Poemul de sâmbătă 10

Foarte greu mi-a fost să aleg poemul de azi. Tocmai de aceea vor fi mai multe: primul e din Tatuaje, al doilea din Nemuritor în păpuşoi [se potriveşte cu ziua de azi]. Şi bonus: poemul de la Alba.

Mihail Vakulovski

bine...

să-ţi citeşti poezia ca şi cum ai întreba
pe cineva cît e ceasul sau unde
e primul magazin alimentar
să-ţi citeşti poezia de parcă
i-ai răspunde cuiva la ce faci
sau ce zici
să nu mai exagerezi cu acest citit
pompos expresiv şi frumos de poezie
învăţat de la doamna profesoară
şi să vorbeşti poezia ca şi cum
ai scrie-o pe loc fără chef ori intenţie
de-a o citi

floare de cactus la ureche

scot cafeaua zahărul o linguriţă şi un pahar în care
nu torn nimic nu vreau să beau nimic nu vreau
nimic să mănînc / sînt de acord cu greviştii / chiar
îi simpatizez într-­un fel / dar nu mă duc în piaţă /
nu strig jos X nu urlu trăiască Y nu ţip salarii pensii
bursă sau noi sîntem acasă / colegii mei au acum
conferinţă ştiu cine şi ce va spune ştiu care va fi
atmosfera generală şi cum se va uita fiecare la
scaunul meu gol / eu nu mai cobor în subsol şi nu
mai caut articole despre romanul moldovenesc din
anii ’45 / eu nu mă mai duc la antrenament / eu nu
mai încerc să le intru în voie cunoscuţilor n-­am timp
pentru asta m-­am plictisit să-­i contrazic pe toţi aşa
cum procedam pînă nu demult / cum face tata/
pînă acum / şi nu pot să fiu cu toţi de acord ca
fostul meu amic / am obosit să fiu atît de amabil şi
atît de modest / eu nu-­mi văd locul printre
cenaclişti nici chiar în „Interval­ul” lui Bodiu cu
atît mai mult în „Eugen/ Cioclea” etc., etc. nu dom’
poet nu/ Ioane iată Iulian doreşte se plictiseşte/
vrea să abandoneze lecturile cafeaua băuturile
alcoolice şi nu vrea să /moară / noi avem „cenaclul
nostru” un prieten poet un prieten critic/ literar şi
o cafea neagră / eu n-­am ce face la întruniri / eu nu
voi călca niciodată la adunările părinţilor / voi avea
încredere în copilul meu / eu ştiu cine sînt / am
citit şi eu Istoria culturii şi civilizaţiei de Ovidiu/
Drimba toate cele patru volume / eu am o singură
mamă un singur tată un singur frate / n­-am fost la
balul de încheiere a şcolii medii / n-­am fost
la întîlnirea zorilor cu clasa / nu sînt prezent în nici
o fotografie/ colectivă / nici în cele universitare /
nici în cele şcolare / şi nici măcar în cele de la
grădiniţă / eu nu voi veni nici la împlinirea a zece
ani de la absolvirea facultăţii despre care îmi
aminteşte din cînd în cînd prietenul meu / eu sînt
autodidact / şi mai am atît de mult de citit / stau în
această cameră îngustă şi plină de cărţi descui uşa/
mai scot un pahar şi­ o linguriţă


Bonus: poezia de la Alba

mai bine tu

văd tineri cu Che Guevara pe piept
tatuaţi cu Che Guevara
lideri politici cu Che Guevara pe tricouri
oligarhi cu Che Guevara pe portofel
cîntăreţi Che Guevara
poeţi Che Guevara
ce de-a Che Guevara

veneam la lucru şi un bătrîn aurolac dormea dus
sub o bancă din parcul de alături
iar Che Guevara de pe tricoul lui îi veghea somnul
îi liniştea visele
îi pregătea gînduri limpezi
amintiri frumoase pline de viaţă
speranţe mincinoase
tineri tineri tineri cu Che Guevara
în cap
Che Guevara care omora copii

decît Che mai bine Lenin
decît Hitler mai bine Lenin
decît Stalin mai bine Lenin
decît Lenin mai bine Jim Morrison
decît Jim mai bine Jerry
decît Jerry mai bine Henry Miller
decît Henry mai bine uită-te în jur
la părinţii tăi la prietenii tăi la colegii tăi
la ţara în care trăieşti la oraşul în care eşti
uită-te în jurul tău
şi gîndeşte-te la tine
gîndeşte-te un pic mai mult la tine
gîndeşte-te la tine